In urma cu mai bine de 20 de ani m-am stabilit in Austria si am continuat sa fiu preocupata de oamenii si mentalitatea de aici.

Nu am planuit nimic din toate acestea. Activitatea de psiholog si psihoterapeut in care sunt implicata in prezent, m-a gasit oarecum pe mine. De multe ori, unii dintre noi au nevoie de un implus ca sa inceapa un nou episod al vietii.

 Semnalul mi-a schimbat directia si planurile de viata de pana atunci si m-a indreptat in aceasta calatorie minunata.

• Psiholog cu drept de libera practica avizat de Colegiul de Psihologilor din Romania, in Psihologie clinica si in Psihologie integrativa.
• Licentiata in Psihologie
• Master in Psihologie clinica si Psihoterapie integrativa.
• Formare profesionala la Asociatia Romana de Psihoterapie Integrativa A.R.P.I Bucuresti.
• Dezvoltare personala si profesionala in Psihotraumatologie Multigenerationala si metoda propriei intentii, Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT Bucuresti).
• Formare continua profesionala in Psihotraumatologie Multigenerationala prin metoda propriei intentii dezvoltata de prof. dr. Franz Ruppert, Munchen, Germania.

Stransa legatura psihica, emotionala si sufleteasca dintre copil si parintii acestuia, precum si efectele acestei legaturi in dezvoltarea viitoare a celui mic - Trauma, atasament, constelatii familiale - Prof.Dr.Franz Ruppert:
„Mama! In binele tau, sta binele meu!“

Noi, oamenii, suntem fiinte care traim in grupuri. Traim, supravietuim, prosperam in grupuri sau ne prabusim in acestea. Ne nastem intr-un grup de oameni si crestem in el. Suntem trup si suflet si, cu toate simturile, specialisti in a ne pastra si modela viata in grupuri umane. Viata noastra incepe prin unirea unui spermatozoid cu un ovul. O femeie si un barbat ne transmit viata. Pentru noi, ei sunt mama si tata, radacina identitatii noastre unice.

Intr-un caz normal, noi crestem timp de noua luni in burta mamei noastre. Venim pe lume goi si despuiati, dar cu o mare nevoie de protectie si ajutor. Fara sprijinul si sustinerea grupului ei, in scurt timp, mama noastra si-ar fi pierdut forta de a lupta pentru noi, ar fi fost suprasolicitata si neajutorata.

Cu cat ii merge mai bine mamei noastre, cu atat mai bine ne merge noua, copilului ei. Iar mamei noastre ii merge cu atat mai bine, cu cat mai multa dragoste a primit ea insasi copil fiind si cu cat mai mult sprijin primeste din comunitatea in care traieste. Sanatatea psihica se formeaza, in primul rand, pe aceste conditii primordiale ale existentei umane.

In situatia inversa, tot ce impovareaza o mama ii lipseste de la bun inceput si copilului ei. Daca ea nu primeste ajutor din partea sotului ei, de la familia ei sau de la societate – grupul de care apartine, aceasta este expusa unor mari dificultati, dar si multor situatii stresante. In plus, daca mai indura dispret si violenta, inevitabil, toate acestea se transfera asupra copilului ei. In relatia mama-copil isi fac aparitia problemele psihice. Mama este sursa dezvoltarii noastre fizice, emotionale si spirituale. Pentru copil, ea este cea mai importanta persoana.

Din momentul procrearii, mama si copilul devin o unitate impletita din suflet, emotie si gandire. Psihicul nostru urmareste adaptarea la aceste premise de viata. Daca aceasta unitate nu are loc, in fluxul rezultat lispeste ceva fundamental. In cazul cel mai nefavorabil, aici este sursa aparitiei problemelor sufletesti grave care, implicit, este radacina problemelor psihice si, de cele mai multe ori, duce la tulburarile de atasament dintre parinte si copil.

Copilul dezvolta pe baza experientelor sale cu parintii sai un “model de lucru intern pentru relatiiie din viata lui”, pe care il va transfera asupra altor persoane. Experientele pozitive vor duce, in relatiile viitoare, la asteptari pozitive si un comportament pozitiv, iar experientele negative au ca urmare asteptari negative, raportate la ceilalti oameni cu care va interactiona.